DESPRE HOMEOPATIE
Dintre toate artele vindecarii, homeopatia a starnit cele mai multe pasiuni si controverse. Ce este, de fapt, homeopatia? Numele ei provine din alaturarea a doua cuvinte grecesti: „homoios”, care inseamna „similar, la fel” si „pathos”, care inseamna „suferinta”. Asadar, cuvantul „homeopatie” s-ar traduce „suferinta similara”. Cum s-a ajuns la aceasta denumire? La sfarsitul secolului al XVIII-lea, un erudit german, pe numele sau Samuel Hahnemann, citind o carte de toxicologie, observa un lucru curios. Intoxicatia cu chinina, o substanta ce era folosita in tratamentul malariei, provoaca chiar simptomele malariei. Intrigat, el incepe sa isi administreze singur cantitati mici de chinina si observa cum apar, rand pe rand, semnele caracteristice ale malariei. Atunci cand oprea administrarea, simptomele dispareau. Hahnemann reia experimentul folosind si alte substante, iar fenomenul se repeta intocmai. El trage atunci concluzia ca o substanta care poate determina o boala, o poate si vindeca. „Simillia simillibus curantur”, similarul vindeca similarul, este dictonul pe care se sprijina tot fundamentul homeopatiei. Studiind mai departe si facand experimente cu tot mai multe substante, Hahnemann are geniala idee de a dilua din ce in ce mai mult si a dinamiza remediile pe care le folosea. El observa cu surprindere ca, pe masura ce dilua medicamentele, acestea isi pierdeau potentialul toxic si actionau din ce in ce mai eficace. Astfel, pe baza cercetarilor facute de Samuel Hahnemann, ia nastere homeopatia, o ramura a medicinii care a ramas, in esenta, neschimbata de peste 200 de ani.
Dar Hahnemann nu este singurul care a folosit principiile homeopatiei. Cu peste 2000 de ani in urma, Hippocrates, ,,parintele medicinii”, folosea de multe ori acelasi principiu al similitudinii in tratamentele sale, iar, mai tarziu, Paracelsus face cercetari ce privesc asemanarea dintre efectele unor substante si capacitatea lor de a vindeca aceste efecte.
O alta idee importanta in homeopatie este aceea ca omul reprezinta un intreg alcatuit din trup, minte si emotii si toate aceste componente trebuie tratate impreuna.Homeopatia este, asadar, o „medicina holistica”, care trateaza fiinta umana in intregimea ei si ii ofera vindecare completa. Reamintesc definitia data de Organizatia Mondiala a Sanatatii starii de sanatate: ,,Sanatatea reprezinta starea completa de bine din punct de vedere fizic, mintal si social. Ea nu inseamna numai absenta bolii sau a infirmitatii”. Faptul ca homeopatia reuseste sa indeplineasca acest deziderat al OMS explica numarul urias de bolnavi care apeleaza la tratament homeopat. La ora actuala, homeopatia reprezinta al doilea mare sistem medical, dupa alopatie (medicina „clasica”).
Reusind sa restabileasca si sa intareasca mecanismul de aparare propriu al corpului uman si sa ofere pacientului confortul psiho-emotional de care are nevoie, homeopatia ramane, peste secole, cea mai completa metoda de vindecare existenta in arsenalul medicinii contemporane.
Dr. Bogdan Adrian Neguleasa-medic homeopat
CONSULTATIA HOMEOPATA
In homeopatie, consultatia are un caracter aparte fata de cea alopata. Asa cum spuneam intr-un alt articol, homeopatia este o medicina holistica, adica omul este evaluat si tratat ca o entitate formata din corp fizic, emotii si intelect. Neglijarea oricaruia dintre aceste aspecte ale fiintei umane duce la un esec al tratamentului. Noi nu suntem o colectie de organe disparate, fara legatura intre ele, ci o fiinta unitara, in care fizicul, psihicul si emotiile interactioneaza permanent pentru a realiza starea de sanatate perfecta.
Prin urmare, in cadrul consultatiei homeopate medicul trebuie sa descopere acele modificari din sfera fizica sau psihica care au determinat dezechilibrul cunoscut sub denumirea de boala. Pacientul este indemnat sa se relaxeze, sa se concentreze pe problemele lui, indiferent de natura lor si sa le expuna medicului fara retineri. Homeopatul va tine cont atat de afectiunile fizice existente, cat si de starea emotionala pe care ele o creeaza, de modul in care boala ii afecteaza viata sociala, de cum anume pacientul se adapteaza la societate in noile conditii si de o multime de alti factori care ii provoaca disconfort. In timpul consultatiei bolnavul este incurajat sa se exprime liber, fara teama de a fi judecat. Sa isi expuna problemele, traumele in mod simplu, cu cuvintele lui, exact asa cum ii vin in minte in momentul respectiv. Exprimarile spotane, amanuntele particulare, relatiile pe care pacientul le observa intre simptome si anumite situatii particulare au o mare relevanta in alegerea remediului. Relatia medic-pacient este una de intelegere, respect si colaborare.
In final, pe baza tuturor informatiilor culese, medicul homeopat va prescrie acel remediu care se potriveste cel mai bine cu starea actuala a pacientului. Este foarte important pentru reusita tratamentului ca medicul sa poata coopera cat mai bine cu pacientul si sa aiba si un feedback de la acesta dupa un anumit interval de timp de la inceperea tratamentului, interval care difera de la caz la caz si va fi stabilit de catre homeopat. Vindecarea trebuie sa se produca pe toate nivelele fiintei pacientului si sa ii permita acestuia sa isi reia viata pe care o ducea inainte de aparitia bolii sau sa inceapa o noua viata, in functie de circumstante.
REMEDIUL HOMEOPAT
Medicamentele folosite in homeopatie, cunoscute mai mult sub denumirea de remedii homeopate, provin din surse ce apartin atat regnului vegetal, cat si celor mineral, animal sau fungi. Ce le deosebeste de alte tipuri de medicamente este modul de preparare. Un prim aspect este acela ca remediile homeopate sunt mult diluate. Pornind de la sursa initiala, se fac dilutii progresive de 1:10 (dilutii decimale, notate cu D), 1:100 (centezimale, notate CH), 1:50 000 (LM). Fondatorul homeopatiei, medicul si cercetatorul Samuel Hahnemann, a constatat ca, cu cat dilua mai mult medicamentele, cu atat mai bland si mai profund actionau acestea. Studiind in continuare dilutiile obtinute, Hahnemann a observat si faptul ca, agitand puternic recipientul cu remediu, actiunea curativa a remediului crestea. Prin urmare, folosind diluarea si potentarea remediilor, Hahnemann a reusit sa creeze o noua clasa de medicamente, care actionau mai profund, atingand toate nivelele fiintei umane, produceau o vindecare definitiva si nu aveau efecte adverse.
Remediile homeopate au fost si sunt inca contestate de medicina alopata. Principala acuza care li se aduce este gradul mare de diluare. Conform chimiei clasice, constanta lui Avogadro spune ca, la dilutii mai mari de 1/10²³ , nu mai exista nici o molecula de substanta. Dar Avogadro a elaborat teoria sa in 1811,folosind aparatura din acea vreme. Medicina moderna, cu ajutorul microscopiei electronice, a demonstrat ca exista substanta si la dilutii mai mari de 1/10²⁰⁰, sub forma nanoparticulelor care sunt studiate si folosite tot mai mult de catre oamenii de stiinta( vezi Dr.E.S.Rajendran – „Nanodynamics” Ed.Mohna Publications, 2015). Mai mult, virusologul Luc de Montagnier, laureat al Premiului Nobel, a demonstrat ca apa poate stoca si transmite mai departe informatia continuta de o molecula chiar si cand aceasta este extrasa din solutia respectiva. (Mai multe AICI)
Dar lucrul care conteaza cel mai mult este faptul ca, de 200 de ani incoace, milioane si milioane de bolnavi au apelat si apeleaza in continuare la remediile homeopate. Ele au reusit sa treaca proba timpului si sa demonstreze ca homeopatia vindeca, in ciuda tuturor acuzelor aduse. Pacientii sunt cei care gireaza eficacitatea acestei metode, pentru ca ei sunt cei care au beneficiat si vor beneficia in continuare de solutiile oferite de aceasta metoda de tratament mereu actuala care este homeopatia.